Căpușele la câini
Căpușele (Ixodida) sunt gigantul acarienilor și se împart în două grupe, căpușe tari (Ixodidae) și căpușe moi (Argasidae).
Căpușă care se hrănește pe un câine
Mamiferele sunt infestate în general de Ixodide (căpușe tari) clasificate în 6 genuri și peste 650 de specii.
Căpușele tari au partea dorsală chitinoasă, dură ca un scut, dezvoltată în întregime la masculi și mai mică la femele, ceea ce le permite să-și schimbe dimensiunea în timpul hrănirii.
Ciclul de viață al căpușelor tari este trifazic (larvă, nimfă și adult), toate hematofage . Căpușele adulte măsoară între 3 mm și 10 mm, în funcție de sex și dacă sunt hrănite sau nu, cele mai mari fiind femelele la finalul unei mese sanguine.
Infestarea cu căpușe poate fi sezonieră în zonele temperate sau pe tot parcursul anului în regiunile mai calde.
Principalele specii de căpușe care infestează câinii sunt:
- Amblyomma (de exemplu, A. americanum, A. maculatum): căpușe de pădure care se găsesc în zone calde în America de Nord, Centrală și de Sud. Larvele și nimfele se hrănesc pe mamifere mici și păsări iar adulții preferă mamiferele mari, mai ales rumegătoarele. Acestea pot de asemenea infesta oamenii și animalele de companie.
- Dermacentor (de exemplu, Dermacentor reticulatus, D. variabilis) sunt căpușe de pajiște care se găsesc în climatele reci și temperate. Larvele și nimfele preferă să se hrănească pe mamifere mici iar adulții pe mamifere mari, rumegătoare, cai. De asemenea, pot infesta oamenii și animalele de companie.
- Haemaphysalis spp. Sunt căpușe de tufișuri și de pădure, se găsesc în climatele calde și tropicale, în special în Asia. Larvele și nimfele se hrănesc pe mamifere mici, păsări și reptile, iar adulții pe mamifere mari (rumegătoare și alte animale sălbatice. Pot infesta și animalele de companie.
- Ixodes includ căpușe de pădure (de exemplu, Ixodes ricinus, I. scapularis) care se găsesc în climatele temperate și reci, la nivel mondial, dar și specii adaptate la climatele tropicale sau zonele semiaride (de exemplu, Ixodes holocyclus, I. gibbosus). Larvele și nimfele se hrănesc mai degrabă pe mamifere mici, păsări și șopârle; adulții preferă mamiferele mari, în special rumegătoare. De asemenea, pot infesta oamenii și animalele de companie.
- Rhipicephalus sanguineus, căpușa brună a câinelui, se găsește în zonele calde din întreaga lume, și preferă să se hrănească pe câini în toate etapele ciclului de viață.
Mascul de Dermacentor variabilis
Mascul Rhipicephalus sanguineus
Femelă Ixodes ricinus
Femelă Amblyomma americanum
1. MOD DE INFESTARE
Ciclul de viață clasic al căpușei este trifazic, ceea ce înseamnă 3 gazde pe generație: larvele caută o gazdă, se hrănească cu sângele acesteia după care cad pe sol și se transformă în nimfe, care la rândul lor vor căuta o gazdă să se hrănească , ca apoi să se desprinda și să se transforme în adulți. Adulții vor repeta ciclul pentru a se hrăni, prânzul sanguin poate dura de la 3 la 7zile. Femelele și masculii se reproduc pe gazdă.
După hrănire, femelele cad de pe gazdă pe sol și depun în jur de 3000 de ouă, în decurs de 48 până la 72 de ore, înainte de a muri.
Căpușele adulte, dar ș i nimfele sau larvele pot supraviețui timp de un an, așteptând o gazdă sau următorul sezon favorabil.
Majoritatea căpușelor care parazitează animalele de companie au nevoie de 3 gazde pentru a ajunge la maturitate, dar există și tipuri de căpușe care au nevoie doar de 2 gazde, larvele se transformă în nimfe pe gazdă )de exemplu Hyalomma marginatum).
Un alt sub gen deosebit, cu un ciclu de viață monofazic (o singură gazdă) este Boophilus, care infestează mai ales rumegătoare. Toate stadiile intermediare se dezvoltă pe o singură gazdă.
Căpușele identifică apropierea unei gazde cu ajutorul unui organ de simț complex aflat pe prima pereche de picioare, denumit organul lui Haller, care acționează ca un senzor care detectează modificările din mediu, dioxid de carbon, miros, temperatura corpului. Unele căpușe au ochi.
Cele două strategii principale folosite de căpușe pentru a se urca pe gazdă sunt:
- Căpușele (Dermacentor, Haemaphysalis, Ixodes) se urcă pe vegetație în timpul zilei, rămân imobile și își așteaptă gazda să se apropie pentru a se agăța de ea.
- Căpușele (Amblyomma, Hyalomma și Rhipicephalus) sunt foarte mobile și se deplasează destul de repede, urmărindu-și gazdele pentru a le infesta (pot alerga destul de repede).
2. SEMNE CLINICE
- Anemie în caz de infestare puternică.
- Granuloame inflamatorii în caz de îndepărtare necorespunzătoare a căpușelor.
- Paralizie (cauzată de căpușe paralizante, cum ar fi Ixodes holocyclus în Australia).
- Fixarea și hrănirea nu sunt pruriginoase și nici dureroase.
AGENTI PATOGENI CARE POT FI TRANSMIȘI CÂINILOR DE CĂPUȘE
- Protozoare, cum este Babesia, agent patogen al piroplasmozei (babesioza)
- Agenți patogeni din specia Rickettsia, cum ar fi Ehrlichia canis, Anaplasma phagocytophilum și Anaplasma platys.
- Bacterii, cum este Borrelia burgdorferi, agent patogen al bolii Lyme
- Viruși, responsabili de encefalita transmisă de căpușe.
3. DIAGNOSTIC
Bazat pe observarea căpușelor din blana animalului sau care sunt atașate de piele.
În timpul sezonului căpușelor și în zonele cu căpușe, proprietarii trebuie să fie întotdeauna sfătuiți să caute căpușele, chiar dacă tratamentul antiparazitar este administrat la zi.
4. RISCUL ZOONOTIC
Căpușele infestează oamenii direct din mediul înconjurător (nu există niciun risc de transfer direct de la un animal la om).
MĂSURI DE CONTROL
TRATAMENTUL UNEI INFESTAȚII EXISTENTE
Atunci când sunt observate căpușe, acestea trebuie îndepărtate imediat și cu grijă, cu ajutorul un dispozitiv adecvat, iar animalului trebuie să i se aplice un tratament acaricid.
5. PREVENȚIE
Măsurile de prevenție a infestării cu căpușe se bazează pe aplicarea de tratamente regulate ale animalului cu acaricide aprobate pentru utilizare la câini. Principalele substanțe sunt:
- Isoxazoline (de exemplu, afoxolaner, fluralaner, lotilaner, sarolaner): efect acaricid sistemic (combinații orale sau spot-on).
- Fenilpirazoli (de exemplu, fipronil): efect acaricid prin contact (soluție spot-on).
- Piretroizi (de exemplu, flumetrin, deltametrin, permetrin): efect acaricid și repelent prin contact (zgardă și soluții spot-on).
