Hipertiroidismul Felin

Hipertiroidismul este o afecțiune comună la pisici și se manifestă prin producerea excesivă de hormoni tiroidieni de către glanda tiroidă. Acest lucru poate fi cauzat de o creștere anormală în dimensiune a glandei tiroidiene (numită și adenom tiroidian) sau de o afecțiune autoimună numită tiroidită. Conform unui studiu recent efectuat pe teritoriul Germaniei, 12,3 % din pisicile de 8 ani și peste, suferă de hipertiroidism, aceasta fiind afecțiunea endocrină cu cea mai mare prevalență la pisici.

Simptomele clinice:

Simptomele clinice ale hipertiroidismului la pisici includ:

Pierdere în greutate - pisicile cu hipertiroidism tind să piardă în greutate în special masă musculară, chiar dacă aportul caloric este neschimbat și apetitul chiar crescut. (>80%)
Apatie - pisicile pot fi letargice și să nu mai fie atât de active cum erau.
Scăderea poftei de mâncare – pisicile cu hipertiroidism pot refuza mâncarea.
Vărsături și diaree – deoarece sistemul digestiv al pisicii este afectat de nivelul crescut de hormoni tiroidieni.(40 %). De asemenea, hipertiroidismul poate conduce la intensificarea secreției enzimelor pancreatice.
Poliurie si Polidipsie (45 %).
Căderea părului - pisicile cu hipertiroidism pot avea alopecie, pielea uscată și aspect de blană murdară.(35 %).
Tahicardie – pisicile cu hipertiroidism pot avea frecvența cardiacă crescută cu prezență de murmur cardiac (40 %).

Este important de menționat și de reținut că hipertiroidismul la pisici poate fi asociat cu o serie de comorbidități printre care cele mai comune sunt:

Insuficiența renală cronică - hipertiroidismul poate agrava funcția renală, iar insuficiența renală cronică poate fi prezentă în aproximativ 30-50% din cazuri.
Boli cardiace - hipertiroidismul poate duce la dezvoltarea de afecțiuni cardiace, cum ar fi hipertensiunea arterială, aritmii cardiace și cardiomiopatia tireotoxică. Aproximativ 10-15% din pisicile cu hipertiroidism pot dezvolta boli cardiace.
Diabet zaharat - Hipertiroidismul poate afecta metabolismul glucozei și poate crește riscul de dezvoltare a diabetului zaharat. Aproximativ 5-10% din pisici dezvolta diabet zaharat.

Trebuie menționat și că hipertiroidismul la pisici poate afecta funcția renală în mai multe moduri. Deși mecanismul exact nu este complet elucidat, se crede că nivelurile crescute de hormoni tiroidieni pot duce la o serie de schimbări fiziologice care afectează rinichii. În primul rând, hipertiroidismul poate crește fluxul sanguin renal, ceea ce poate duce la o încărcare mai mare a rinichilor și poate agrava insuficiența renală preexistentă. În plus, hipertiroidismul poate afecta reabsorbția tubulară a apei și a electroliților, ceea ce poate duce la deshidratare și dezechilibre electrolitice.

În majoritatea cazurilor, hipertiroidismul poate agrava insuficiența renală preexistentă și conduce la pierderea progresivă a funcției renale, de aceea este important ca pisicile diagnosticate cu hipertiroidism, să fie supuse unui program regulat de monitorizare a funcției renale și să primească un tratament adecvat pentru a preveni sau încetini progresia insuficienței renale.

Pancreatită - hipertiroidismul poate duce la o creștere a secreției de enzime pancreatice, ceea ce poate crește riscul de dezvoltare a pancreatitei. Pancreatita poate fi prezentă în aproximativ 5% din cazurile de hipertiroidism la pisici.

Diagnostic:

În general, diagnosticul hipertiroidismului la pisici implică coroborarea simptomatologiei clinice cu măsurarea nivelurilor de hormoni tiroidieni în sânge și examinarea glandei tiroide prin palparea gâtului pisicii. În vederea diagnosticul de hipertiroidism la pisici, se măsoară nivelul de hormoni tiroidieni în sânge, în special triiodotironina (T3) și tiroxina (T4). Acești hormoni sunt produși de glanda tiroidă și sunt implicați în reglarea metabolismului. Nivelurile crescute de T3 și T4 din sânge pot indica o supra-producție de hormoni tiroidieni și prin urmare, hipertiroidism.

De asemenea, se poate măsura nivelul de hormon tiroidian stimulator (TSH), care este produs de glanda pituitară și controlează producția de hormoni tiroidieni. Nivelurile scăzute de TSH în sânge pot fi un semn de hipertiroidism deoarece glanda tiroidă poate funcționa în mod independent de controlul pituitar. Astfel, testele de sânge pot fi utile în confirmarea diagnosticului de hipertiroidism dar și în evaluarea eficacității tratamentului.

Tratament și management:

Tratamentul poate include medicamente care reduc producția de hormoni tiroidieni, intervenția chirurgicală pentru îndepărtarea glandei tiroide afectate sau terapia cu iod radioactiv (izotop 131) fiind cele mai utilizate tehnici.

Tratamentul cu medicamente antitiroidiene - medicamentele antitiroidiene, cum ar fi Tiamazolul (metimazolul) și Carbimazolul, sunt utilizate pentru a reduce producția de hormoni tiroidieni. În general, aceste medicamente pot fi administrate oral sub formă de comprimate sau lichid. Aproximativ 70-80% dintre pisicile tratate cu medicamente antitiroidiene vor prezenta o îmbunătățire semnificativă a simptomelor în termen de câteva săptămâni până la luni.
Terapie cu iod radioactiv - terapia cu iod radioactiv implică administrarea unui compus radioactiv care se acumulează în celulele tiroidiene și le distruge. Această opțiune de tratament este disponibilă doar într-un număr limitat de clinici și poate fi destul de costisitoare (echivalent a 3 ani de tratament cu medicamente antiroidiene). Mai mult de atât, pisica poate rămâne internată între 4 zile și 4 săptămâni, izolată de alte animale și de proprietar și în plus, este impusă și izolarea la domiciliu timp de 2 săptămâni. Partea bună este că această intervenție este sigură și are o rată de succes destul de mare, 95% dintre pisicile tratate cu terapie cu iod radioactiv vor avea o reducere semnificativă a nivelurilor de hormoni tiroidieni în decurs de câteva săptămâni până la luni.
Chirurgie - îndepărtarea chirurgicală a glandei tiroide este o altă opțiune de tratament pentru hipertiroidismul la pisici. Această procedură este foarte eficientă, dar poate fi asociată cu riscuri și complicații deoarece necesită anestezie generală. De asemenea, este important să se țină cont de faptul că unele pisici pot prezenta o glandă tiroidiană ectopică, ceea ce face dificilă îndepărtarea completă a glandei. Această procedură este curativă și ireversibilă și are o rată de succes de peste 90%. Chirurgia se pretează cel mai bine la pisicile tinere care au o expectanța mare de viață și nu au comorbidități asociate.

Eficiența acestor opțiuni de tratament poate varia în funcție de caz. Terapia cu iod radioactiv și chirurgia sunt considerate cele mai eficiente opțiuni de tratament, deoarece au o rată mare de succes și necesită doar o singură procedură.

În general, tratamentul medicamentos al hipertiroidismului felin este o opțiune eficientă și ușor de administrat, care poate fi adaptată nevoilor individuale ale fiecărei pisici, dar necesită administrare pe termen lung și monitorizare regulată pentru a asigura eficacitatea tratamentului și a evita efectele secundare.

Tiamazolul este medicamentul antitiroidian cel mai des folosit în tratamentul hipertiroidismului la pisici. Acesta funcționează prin inhibarea producției de hormoni tiroidieni de către glanda tiroidă. Dozele de administrat ale Tiamazolului la pisici sunt determinate în funcție de greutatea corporală a pisicii și de nivelul măsurat al hormonilor tiroidieni din sânge. De obicei, doza inițială recomandată este de 5 mg pe zi împărțită în 2 administrări, dimineața și seara. Pentru grăbirea stabilizării pacientului cu hipertiroidism, trebuie utilizată zilnic aceeași diagramă de hrănire și dozare. Parametrii hematologici, biochimici și nivelul de hormon T4 total seric trebuie evaluați înainte de inițierea tratamentului la 3 săptămâni, 6 săptămâni, 10 săptămâni, 20 săptămâni iar ulterior, la fiecare 3 luni. La fiecare dintre intervalele de monitorizare recomandate, poate să fie nevoie de ajustarea dozei de tiamazol pentru a avea efect, conform valorii T4 total și a răspunsului clinic la tratament. Ajustările dozei standard trebuie realizate treptat, cu 2,5 mg de tiamazol iar scopul este de a atinge cea mai scăzută rată de dozare posibilă.

La pisicile care necesită ajustări deosebit de mici, se pot utiliza și doze de 1,25 mg de tiamazol. Dacă concentrațiile totale de T4 scad sub limita inferioară a intervalului de referință și în special, dacă pisica prezintă semne clinice de hipotiroidism iatrogen (de ex.: letargie, inapetență, creștere în greutate și/sau semne dermatologice, cum ar fi alopecie sau piele uscată), trebuie luată în considerare reducerea dozei zilnice și/sau a frecvenței de dozare.

În cazul hipertiroidismului la pisici, azotemia poate apărea atunci când tratamentul hipertiroidismului duce la o reducere bruscă a nivelurilor de hormoni tiroidieni. Așa cum am detaliat și in rândurile anterioare, hipertiroidismul poate duce la o creștere a fluxului sanguin renal și la o creștere a ratei de filtrare glomerulară. Tratamentul hipertiroidismului, cum ar fi terapia cu medicamente antitiroidiene, poate duce la o normalizare rapidă a nivelurilor de hormoni tiroidieni, ceea ce poate accentua presiunea asupra rinichilor și poate agrava și demasca o insuficiența renală preexistentă.

În concluzie tratamentul medicamentos deși necesită monitorizare constantă al nivelului de hormoni și al parametrilor hematologici și biochimici poate fi o opțiune mai puțin invazivă decât tratamentul chirurgical și poate fi o alternativă mai puțin costisitoare decât terapia cu iod radioactiv care necesită internarea pisicii și izolarea acesteia timp de câteva săptămâni.

ISFM (International Society of Feline Medicine):

ISFM sau International Society of Feline Medicine a publicat o serie de ghiduri privind monitorizarea pisicilor cu hipertiroidism. Iată câteva recomandări:

Teste de sânge regulate: Pisicile diagnosticate cu hipertiroidism trebuie să facă teste de sânge regulate pentru a monitoriza nivelul hormonilor tiroidieni și a se asigura că tratamentul este eficient.
Evaluarea stării de sănătate generală: Pisicile hipertiroide pot dezvolta alte afecțiuni de-a lungul timpului, prin urmare este important să se evalueze starea generală de sănătate a pisicii și să efectueze un examen fizic detaliat în fiecare an sau la fiecare 6 luni.
Evaluarea funcției renale: Efectuarea de teste specifice, cum ar fi măsurarea nivelului de creatinină și uree
Evaluarea efectelor tratamentului: Medicul veterinar trebuie să evalueze eficacitatea tratamentului și să ia în considerare ajustarea dozei în funcție de nivelul hormonilor tiroidieni din sânge și de starea generală a pisicii.
Monitorizarea efectelor secundare: Medicul veterinar trebuie să monitorizeze efectele secundare ale tratamentului cu Tiamazol sau cu alte medicamente și să ia măsuri în consecință.
Respectarea dietei și a programului de administrare a medicamentelor: Este important ca proprietarul să respecte dieta și programul de administrare a medicamentelor prescris de medicul veterinar și să informeze medicul veterinar dacă observă orice schimbări în starea pisicii.

Aceste recomandări sunt importante pentru a ne asigura că pisica primește îngrijirea adecvată și că tratamentul hipertiroidismului este eficient și sigur indiferent de planul terapeutic.

În concluzie, trebuie să reținem ca hipertiroidismul este o afecțiune comună la pisici, cu o prevalență mare în rândul pisicilor senioare, cu vârsta de 8 ani și peste. Diagnosticul timpuriu și tratamentul adecvat sunt esențiale în gestionarea hipertiroidismului la pisici, iar medicii veterinari ar trebui să ia în considerare această afecțiune ca o posibilitate în cazul pisicilor vârstnice sau cu semne clinice sugestive.

Bibliografie