Cea mai potrivita dietă pentru animalele de companie, este un subiect încă controversat.
Dacă unii specialiști susțin dietele raw (BARF diet), bazate pe oase și alimente crude sau alimente crude adecvate din punct de vedere biologic (legume, fructe, oase, carne), există la fel de multe păreri avizate care consideră acest model nutritiv riscant.
Potențialele beneficii ale unei diete bazate pe alimente crude sunt: aspectul lucios al blănii, piele mai sănătoasă, dinți curați, nivel energetic ridicat și îmbunătățirea tranzitului digestiv.
Dezavantajele care implică dietele raw sunt: bacteriile din carnea crudă riscante pentru sănătatea oamenilor și animalelor; sunt dezechilibrate din punct de vedere nutritiv; animalele se pot îneca cu oasele crude, își pot rupe dinții sau își pot provoca leziuni.
Unul dintre cei mai mari susținători a dietei BARF este dr. Karen Becker, medic veterinar specializat in bunăstare, iar cercetările ei susțin părerile pe care le are în acest domeniu.
Dr. Becker a inițiat o colabrare cu dr. Anna Hielm-Björkman, medic veterinar ce studiază de mai bine de 20 de ani dieta alimentare compatibilă cu animalele de companie și în același timp dietele raw.
Dr. Björkman a studiat nivelurile de homocisteină la câini, care este un marker al inflamației și al bolilor cronice legate de dietă. Aceste studiu a fost efectuat în cadrul programului DogRisk, un program de cercetare independent care se concentrează asupra modului în care factorii de mediu, genetici și nutriționali, influențează sănatatea câinilor.
Experimentul ei a implicat patru grupuri de câini timp de șase luni. Primul grup fost format din câini hrăniți anterior cu alimente crude, care au fost trecuți la hrană uscată pentru a doua jumătate a studiului. Al doilea grup a fost format din câini hrăniți cu hrană uscată, care au fost trecuți la hrană crudă timp de trei luni. Al treilea și al patrulea grup au continuat să mănânce mâncarea obișnuită (fie uscată, fie crudă pentru studiul complet de șase luni).
Cercetarea a arătat că câinii hrăniți cu alimente crude care au continuat să mănânce alimente crude au avut cele mai scăzute niveluri de homocisteină, în timp ce câinii care au mâncat alimente uscate și au continuat să mănânce alimente uscate au avut cele mai ridicate niveluri de homocisteină, de 10 ori mai mult decât grupul hrănit crud. În mod similar, câinii crescuți cu alimente crude și care au trecut la hrană uscată au avut o creștere de cinci ori a nivelurilor de marker inflamator în organism la finalizarea studiului.
Pricipalele motive pentru care proprietarii sunt tentați să se îndrepte către dietele crude sunt dorința de le oferi animalelor o dietă săntoasă, dorința de a reduce problemele de sănătate și intoleranță alimentară și controlul greutății.
Dacă ne dorim să ne orientăm către o dietă integrală, bazată pe alimnete crude, trecerea trebuie făcută treptat și sub îndrumarea medicului veterinar.
Analizele serologice oferă repere exacte în ceea ce privește raționalizarea alimentelor. Unul dintre dezavantajele dietei BARF sunt greșelile care se fac în momentul în care se stabilesc porțiile și cantitățile din fiecare aliment.
Alimentele integrale oferă posibilitatea unei diete variate, dar nu și echilibrate din punct de vedere al nutrienților essenșiali.
Deficitul de proteine, fosfor, magneziu, sodiu și potasiu este rareori o problemă pentru câinii hrăniți cu o dietă BARF.
Majoritatea rațiilor sunt, totuși, sărace în calciu, mangan, iod și vitaminele A și D. Oligoelementele cupru și zinc se găsesc, în general, în cantități foarte mici în alimentele noastre și sunt adesea o problemă în rațiile BARF.
Raportul calciu-fosfor este adesea dezechilibrat și poate fi deosebit de periculos pentru pui și pisoi în timpul dezvoltării osoase.
Carnea slabă este o sursă de proteine și conține cantități mici de minerale și oligoelemente. Carnea slabă pură este foarte digerabilă, în timp ce măruntaiele conțin o cantitate mare de țesut conjunctiv și o cantitate mică de oligoelemente și vitamine.
Dacă procentul de țesut conjunctiv, care este greu de digerat, este prea mare, proteinele nedigerate pot intra în intestinul gros, unde pot provoca o creștere clostridială a florei fiziologice.
Acest lucru poate provoca flatulență și diaree. Carnea de esofă nu trebuie hrănită în mod regulat în cantități prea mari, deoarece poate conține porțiuni ale glandei tiroide care pot provoca semne de hipertiroidism.
Oasele conțin calciu, fosfor și magneziu, precum și cupru și zinc. Când oasele sunt hrănite, există riscul de rănire, precum și probleme cu fecalele. Pentru a evita spargerea, oasele ar trebui să fie alese întotdeauna oase crude. Dacă oasele sunt destinate să furnizeze calciu, este recomandabil să le hrăniți cel puțin o dată la două zile, deoarece corpul reacționează sensibil la modificările aportului de calciu.
Legumele și fructele oferă fibre pentru dietă și, prin urmare, pot favoriza dezvoltarea bacteriilor intestinale dorite. De asemenea, conțin vitamine solubile în apă.
Uleiurile trebuie administrate pentru a furniza acizi grași esențiali. Datorită cantităților diferite de acizi grași conținuți în uleiuri, este recomandabil să folosiții o varietate de uleiuri animale și vegetale.
Am putea presupune că adăugarea unui supliment multivitaminic la dieta cruda a animalului de companie va compensa eventualele deficiențe, însă nu este cea mai bună alegere.
Multivitaminele vor oferi adesea substanțe nutritive deja prezente în dietele crude, neacoperind posibilele carențe. Există posibilitatea ca pregătirea unei astfel de diete cu ingrediente crude să fie prea costisitoare sau pot exista cu adevărat situații în care alimentele nu sunt disponibile și este la fel de posibil să nu avem suficient timp pentru a face asta.
ricare ar fi situația sănătatea animalului nostru este prioritară, iar alegerile pe care le facem în ceea ce privește dieta sunt de avut în vedere din prima zi cu animalul nostru.
Pentru a evita greșelile în stabilirea cantităților potrivite din fiecare aliment este important ca împreună cu medicul veterinar să avem o imagine de ansamblu asupra stării de sănătate a animalului, prin efectuarea unor examene serologice.
Obiectivul pe care îl avem pentru animale este îmbunătățirea calității vieții și de ce nu prelungirea ei. Același tip de dietă nu este potrivită pentru toți câinii. Spre exemplu dietele bogate în proteine nu sunt potrivite pentru câinii care suferă de afecțiunii renale sau în insuficiența hepatică severă.
Orice am decide că este potrivit pentru animalul nostru trebuie să ținem cont de indicațiile medicului și profilul fiziologic pe care îl are animalul nostru. Suplimentele nutritive, alimentele crude sau gătite în casă se pot completa reciproc și pot fi benefice în cantitatea potrivită și sub îndrumare de specialitate.
Referințe:
