Otita

Otita externă este o inflamație a canalului urechii externe și este o problemă comună la câini și pisici. Semnele clinice includ scuturarea capului, durere, miros neplăcut, eritem, eroziune, ulcerații, inflamație. Diagnosticul se bazează pe examenul otoscopic, citologie și cultură. Este indicată depistarea cauzei pentru a putea preintâmpina reinfecția.

Otita externă poate fi acută sau cronică (cea persistentă sau recurentă cu durată de 3 luni sau mai mult). Schimbările care au loc la nivelul urechii externe ca răspuns la inflamația cronică pot include hiperplazie glandulară, dilatarea glandulară, hiperplazie epiteliară și hiperkeratoză. Aceste modificări duc de obicei la creșterea umidității locale și a ph-ului canalului urechii externe, predispunând urechea la infecții secundare.

Înțelegerea naturii multifactoriale a otitei și orientarea atenției către diferitele cauze și factori care contribuie, nu doar infecției, este esențială, deoarece infecția este de obicei doar o parte a problemei. Cea mai recentă clasificare propusă pentru otită include cauzele primare, cauze secundare, factori predispozanți și perpetuați.

Cauzele primare declanșează declanșează procesul inflamator în canalul urechii și modifică mediul auditiv, permițând dezvoltarea factorilor secundari, cum ar fi infecțiile. Cauza primară poate fi foarte subtilă și adesea nu este recunoscută de proprietar sau chiar de medicul veterinar până când nu apare un factor secundar. Majoritatea cazurilor de otită au la bază o cauză primară. Într-un studiu retroactive pe 100 de câini cu otită externă acută și cronică recurentă cea mai frecventă cauză primară a otitei a fost dermatita alergică (43/100 câini), urmată de spicele de iarbă (12/100) și otoacarioza (7/100). Niciun factor primar nu a putut fi identificat la 32 din 100 de cazuri. Bolile alergice și hormonale pot fi asociate cu otita unilaterală sau bilaterallă, dar otita bilaterală este mai frecventă. Corpii străini, neoplasia și polipii sunt de obicei asociate cu otita unilaterală; au fost însă semnalate și probleme bilaterale.

Cauzele secundare apar în combinație cu cauzele primare sau diferiți factori pedispozanți. Cele mai frecvente cauze secundare sunt infecțiile. În acest caz odată identificate cauzele secundare ale otitei externe acestea pot fi eliminate. Atunci când sunt cronicizate și dificil de tratat, de obicei se datorează faptului că factorii perpetuanți sau cauzele secundare nu au fost abordați în mod adecvat.

Bacteriile cel mai frecvent izolate din canalele auriculare auditive ale câinilor afectați de otită sunt Staphylococcus spp.. Alte bacterii asociate frecvent cu otita inslud Preudomnas, Proteus, Enterococcus și Corynebacterium. Bacterii precum Staphylococcus și Preudomonas, pot produce biofilm, care în timp asigură persistența infecției, în ciuda terapiei adecvate, deoarece biofilmul trebuie să fie întrerupt pentru ca orice terapie amtimicrobiană să fie eficientă în curățarea infecției. Drojdia Malassezia este o altă componentă comună a otitei externe la câini. Unii câini par să dezvolte un răspuns alergic la Malassezia spp., ceea ce crează disconfort semnificativ și prurit.

Factorii predispozanți singuri nu provoacă otita externă, dar facilitează inflamația, permițând modificarea micromediului canalului urechii externe, facilitând astfel instaurarea bacteriilor sau drojdiilor patogene sau oportuniste.

Factorii perpetuanți susțin și agravează procesul inflamator, aceștia accentuează sau permit dezvoltarea unor cauze secundare, cum ar fi infecția, oferind medii favorabile și nișe microscopice.

Otita acută în care nu sunt prezente complicații poate fi tartată cu succes de cele mai multe ori, însă otita externă cronică sau recurentă este mult mai dificil de abordat. De obicei sunt de considerat factorii primari, factorii predispozanți și cei perpetuanți, dar și posibilitatea unei infecții otice secundare. Puseurile repetate de inflamați și infecție pot provoca modificări secundare la nivelul canalului auricular, care poate incetini vindecarea urechii. De asemenea modificările glandulare severe, fibroza, stenoza și calcifierea de-a lungul canalului urechii extern educ la disconfortul pacientului, precum și la evoluția otitei de la acut la cronic. Toate aceste modifcari sunt mai ușor de întâmpinat cu o terapie adecvată pentru cauzele primare și secundare.

Evaluările medicale periodice și instruirea proprietarilor de animale cum și cât de des tebuie curățată urechea sunt importante în prevenirea bolii auriculare. Procesul de gestionăre al otitei este unul îndelungat și include îngrijirea adecvată la domiciliu, pe lângă vizite periodice de urmărire la medic medicul veterinar.

ACTEA OTO este o emulsie auriculară pentru câini și pisici recomandată ca adjuvant în tratamentul bolilor urechii externe având ca simptome mâncărime, roșeață, modificări ale florei bacteriene și fungice, asociate cu producția excesivă de cerumen și cu mirosul neplăcut. Datorită calităților sale anti-cerumen, calmante și igienizante, Actea^® Oto poate fi utilizat în prevenția diverselor infecții auriculare, la indivizii predispuși. În general, Actea^® Oto este recomandat în orice situație în care este necesară restabilirea stării fiziologice a canalului urechii.