Se știe că puricii infestează omul și animalele, fiind cei mai frecvenți paraziți externi ai animalelor de companie din întreaga lume. Multe specii pot parazita ființele umane, iar unele sunt cunoscute ca purtătoare ale anumitor boli zoonotice. Din punct de vedere istoric, puricii sunt recunoscuți ca fiind unul dintre cei mai importanți ectoparaziți ai oamenilor. Mai multe specii sunt vectori naturali ai unor boli infecțioase importante, precum ciuma. Pisicile și câinii domestici pot juca un rol crucial ca gazdă de legătură pentru puricii diferitelor animale sălbatice, animale domestice și oameni. Abundența puricilor este afectată de factori legați de gazdă, de paraziți și de mediu. Atât masculii adulți, cât și femelele sunt ectoparazite hematofage obligatorii. Puricii sunt insecte holometabolice și completează un ciclu de la ou la adult prin mai multe stadii larvare și un stadiu pupal. Finalizarea întregului ciclu de viață, de la ou la adult, variază semnificativ între specii, iar detaliile sunt cunoscute în mare parte din speciile de purici sinantropici. Puricii adulți iau o masă de sânge și se împerechează pe gazdă.
Puricii pot provoca disconfort animalelor de companie și proprietarilor acestora, dar și bolile de piele generate prin mușcătură, precum dermatita alergică și sistemic anemia. Adulții care se hrănesc cu sânge pot provoacă anemie. Femelele de C. felis consumă până la 13,6 μl de sânge pe zi, ceea ce este echivalent cu greutatea corporală de 15 ori mai mare și sunt capabile să atingă o greutate medie de 0,95 mg. Puricii sunt, de asemenea, capabili să transmită agenți patogeni la oameni (zoonoze). Acești ectoparaziți au jucat un rol istoric în ciumele umane și în „Moartea Neagră” (ciuma bubonică), despre care se estimează că a cauzat moartea unei treimi din populația lumii în Evul Mediu.
Dermatita alergică la mușcătura de purice
Saliva de purici conține o varietate de compuși asemănători histaminei, enzime, polipeptide și aminoacizi. Mușcarea puricilor adulți este urmată de o reacție întârziată și iritație a pielii. Leziunile apar inițial simple sau grupate în zone hemoragice mici. În jurul fiecărei mușcături apare inflamația, brusc în câteva minute și, cel mai adesea, în scurt timp debutează mâncărimea. Leziunea poate deveni dură și papilară. Câinii și pisicile cu dermatită alergică prezintă eritem, alopecie, excoriație, papule, cruste, mâncărime care duc adesea la auto-traume, în timp ce pisicile prezintă și o dermatită miliară cu alopecie, prurit intens care are ca rezultat auto-traumatismul cauzat de ronțăit, lins și zgârieturi.
Ciclul de viață al puricilor îngreunează controlul infestațiilor
Puricii adulți ai animalelor de companie reprezintă doar 1-5% din populația de purici. Restul de 95% este ascuns și este reprezentat de larve și pupe prezente în mediu, în timp ce principalele surse de purici pentru animale de companie sunt puricii nou-născuți prezenți, de asemenea, în mediu. Doar o proporție relativ mică de purici de pe animale de companie se mută probabil de la o gazdă pentru a infesta alte animale. Prin urmare, riscul dintre animalele care împărtășesc aceeași cameră rămâne redus, cu condiția să nu existe stadia de dezvoltare imature în camera.
Puricii sunt adaptați pentru a coexista cu gazdele care ocupă locuri de cuib sau de așternut. Pupele sunt extrem de rezistente și protejate mecanic de efectele insecticidelor. Adulții, în absența stimulilor corespunzători, pot ieși din cocon după câteva luni. Controlul optim al puricilor trebuie să ia în considerare aceste caracteristici ale ciclului de viață. Pentru a eradica infestațiile cu purici, trebuie eliminate atât stadiile adulte, cât și cele imature, iar o singură metodă nu este eficientă. Cea mai eficientă abordare se bazează pe așa-numita gestionare integrată a dăunătorilor, care se referă la utilizarea simultană a mai multor mijloace de control și este adaptată fiecărui context. Programul de deparazitare trebuie să vizeze atât puricii adulți gazdă, cât și stadiile imature din mediu și adaptat la profilul, obiceiurile și comportamentul proprietarului animalului de companie și al animalelor.
Un control adecvat al puricilor se bazează pe:
- curățarea responsabilă a mediului: aspirarea regulată a covoarelor, păturilor și a patuțului animalelor reducând contaminarea prin ouă de purici
- utilizarea produselor veterinare anti-purici adecvate
- alegerea ingredientelor active sau a combinațiilor cu luarea în considerare a posibilului risc de infestare șicu alți ectoparaziți, cum ar fi căpușe sau țânțari
- aplicare corectă a produselor antiparazitare
Atunci când se utilizează medicamente pesticide, este crucial să se ia în considerare viteza de acțiune împotriva infestărilor, eficacitatea pe termen lung și nivelul de siguranță atât pentru animale cât și pentru proprietari. În co-infestarea cu purici și alți paraziți, se pot aplica formulele complexe. Unele molecule acționează împotriva unui spectru foarte larg de paraziți inclusiv nematode și mai mulți artropode.
Puricii sunt răspândiți în întreaga lume. Acești paraziți pot provoca de la disconfor, la reacții alergice severe. De asemenea pot transmite mulți agenți patogeni cu potențial zoonotic, vizând astfel sănătatea publică. Schimbările climatice și comportamentul de călătorit al oamenilor au condus la modificarea specificității puricilor pentru anumite regiuni geografice sau chiar specii de animale. Incidența bolilor transmise de purici este mult mai mare decât este recunoscută în general de medicii veterinari și medicii umani, de aceea este important să acordăm atenție acestei probleme, aparent „misterioasă”.
Prevenția infestațiilor, oarecum invizibile, cu purici trebuie să țină cont de biologia și ciclul de viața al puricelui. Puricii trebuie eliminați atât de pe animal, cât și din mediu, desigur asumându-ne că ce vedem noi pe animal este doar maxim 5% din popolația de purici, din mediul în care trăiește animalul.
Referințe:
lomena Iannino, Nadia Sulli, Antonio Maitino, Ilaria Pascucci, Guglielmo Pampiglione, Stefania Salucci, Fleas of dog and cat: species, biology and flea-borne diseases, Institutul Zoopropilactic Experimental din Abruzzo și Molise 'G. Caporal', Teramo, 2017, Italia
