Eficiență în abordarea terapeutică a insuficienței renale cronice

Funcţia principală a aparatului urinar este de menţinere a homeostaziei prin epurarea organismului de metaboliţi şi substanţe străine din circulaţie. Rinichii au multiple funcţii atât secretorii pentru echilibrare acidobazică şi menținerea homeostaziei, cât şi hormonală. Altă funcţie importantă o reprezintă filtraţiei şi a reabsorbţiei a numeroaselor componente din urina primară (glomerulară). Drept consecinţă, deficienţele funcţionale renale se manifestă nu numai prin insuficienţa depuraţiei (excreţiei), ci şi prin numeroase efecte toxicodismetabolice şi, în general, de dereglare homeostatică, în cadrul, foarte larg, al sindromului de insuficienţă renală.                 Insuficienţa renală cronică este un sindrom clinic şi umoral, rezultat al reducerii treptate a funcţiilor rinichiului, prin leziuni cronice şi ireversibile, generată de cauze renale sau extrarenale. Insuficienţa renală cronică este  o insuficienţă  renală primară  prezentă pe o perioadă mai lungă de timp (mai mult de o lună). Fără a ţine cont de numeroasele cauze ale leziunilor renale, insuficienţa renală cronică se caracterizează prin perturbări structurale renale ireversibile şi se asociază cu pierdere de nefroni. Insuficienţa renală cronică  comportă scăderea capacităţii rinichilor de a asigura funcţiile lor normale ( de diureza şi endocrine), datorită leziunilor ireversibile, de regulă bilaterale. Deoarece în final, principala tulburare biochimică este retenţia de uree, IRC a fost denumită simptomatic uremie sau azotemie, considerând că întreaga simptomatologie reflectă retenţia de uree sau de alţi produşi azotaţi. Termenii de uremie sau azotemie nu sunt sinonimi cu IRC, din următoarele considerente: IRC poate evolua mult timp fără retenţie azotată, azotemia nu reprezintă decât un aspect al multiplelor tulburări fiziopatologice din IRC, simptomatologia din IRC nu poate fi explicată numai prin azotemie, există retenţii azotate fără a fi vorba de leziuni renale (azotemii extrarenale prin supraproducţie de uree sau funcţional prin oligurie datorită pierderilor de clor pe cale digestivă )Rinichii se ocupă de mai multe aspect fiziologice:

• Rinichii excretă toxine  (uree, creatinina şi alte resturi azotate ) din organism  prin filtrare glomerulară şi secreţie tubulară.                                             
• Rinichii reglează lichidele, mineralele şi electroliţii din corp prin filtrare glomerulară, secreţie tubulară şi reabsorbţie tubulară.                                    
• Rinichii sintetizează hormoni şi substanţe chimice  (eritropoietina,  vitamina D activă) care au efecte locale şi sistemice. Spre deosebire de insuficienţa renală acută, insuficienţa renală cronică apare după mai multe săptămâni, luni/ani şi foarte des semnele clinice sunt relativ moderate  faţă de valoarea azotemiei. 

 

Semnele clinice includ pierderea în greutate, polidipsie, poliurie, stare de întreţinere proastă, anemie neregenerativă, iar rinichii sunt micşoraţi şi neuniformi.

Din anamneză aflăm că animalele suferă în general de poliurie. În cazul câinilor se poate observa şi polidipsie, nu este şi cazul pisicilor. Proprietarul nu observă întotdeauna aceste semne, dar observă scăderea în greutate şi voma sau diareea ocazională. La palpare se pot observa rinichii ca fiind mai mici in unele cazuri şi cu o structură ma solidă.

Având în vedere  complexitatea funcțiilor pe care rinichiul le are, semnele disfuncțiilor la nivel renal, sunt polisistemice: gastrointestinale, cardiovasculare, hematologice, neuromusculare, hormonale.

Complicațiile gastrointestinale sunt consecința directă a uremiei. Factorii promotori ai pierderii în greutate sunt anorexia, voma, greața, scăderea apetitului și dezechilibre hormonale, dar și consecințe metabolice reprezentate, în special, de acidoză.

Apariția vomei este direct proporțională cu gradul azotemiei, deoarece este implicată și gastrita uremică, va aparea si hematemeza. Voma atrage după sine polidipsie compesatorie, crescând riscul deshidratarii, exacerbând azotemia prerenala și semnele clinice ale uremiei.

O altă complicație este reprezentată de gastroenterita uremică tradusă prin diaree. Este mai puțin dramatică, comparativ cu gastrita uremică, fiind și mai rar întâlnită. Constipația este des întâlnită, mai ales la feline, inițial apare ca o consecință a deshidratării.

Hipertensiunea se umără printre semnele clinic cardiovasculare ce pot fi o cauză si o consecință a insuficienței renale

Anemia în acest caz normocromă, apărând în urma hipoplaizei precursorilor eritroizi din maduva hematogenă. Gradul si progresiunea anemiei fiind corelate cu gradul insuficienței renale, variind în funcție de aceasta.

Hematocritul poate cunoaște valori extrem de scăzute ceea ce necesită interventia mecanismelor compensatorii. Semnele clinice sunt reprezentate de mucoase anemice, oboseală, apatie, letargie, slăbiciune și anorexie.

Consecințele hemoragice ale uremiei – sunt asociate cu diateza hemoragica la nivelul pielii, hemoragii gastrice, intestinale cu hematemeza sau melena, sângerari ale gingiei. Sângerarea apare în urma problemelor de coagulare, acestea apărand în ciuda faptului că trombocitele își păstrează numărul.

Encefalopatia și neuropatia – apar în cazul uremiei avansate. Semnele clinice includ: amorțeala și slăbiciunea membrelor, ataxie și tremurături; deseori mai apar contracții tonico-convulsive. Patologia acestei afecțiuni rămâne neclară, dar se pare ca hormonul parotidic joacă un rol esențial în acastă situație.

Miopatia – principalele manifestări sunt reprezentate de slăbiciune musculară, asociată cu durere, animalul prezintă un mers înțepenit, nenatural.

Hiperparodismul renal secundar – într-un studiu recent pe pisici cu boala renală cronică spontană, prevalenta generală a hiperparotidismului secundar este 84%. Hiperparotidismul s-a manifestat la 100% din pisicile în stadiul final al insuficienței cronice și la 47% din pisicile fără semne clinice ce prezentau doar modificări biochimice care sa indice insuficienat renala cronică. 

După cum putem observa patologia renală afectează mai multe sisteme ale organismului. Obiectivele terapeutice urmăresc: reducerea forţajului funcţional, reducerea semnelor clinice şi a consecinţelor biologice proprii intoxicaţiei uremice, diminuarea tulburărilor hidroelectrolitice, metabolismul vitaminic, mineral şi acidoza, reducerea progresiunii procesului morbid.

Cercetările și produsele dezvoltate în ultimii anii fac posibilă ținerea sub control a fosfatemiei și acidozei metabolice. În literatura de specialitate, rolul intestinului  în generarea soluțiilor de retenție uremică a început să fie din ce în ce mai dezbătut, iar specialiștii au reușit să reproducă în laborator acțiunile acestuia.

Renal P contribuie la reducerea absorbției la nivel intenstinal a fosfatului alimentar. Acest lucru este posibil datorită chitosanului și a sărurilor de calciu. Sărurile de calciu se cuplează cu fosforul din intestin formând compuși nesolubili, controlând astfel și hiperfosfatemia. Chitosanul, derivat din cochiliile de crustacee, curăță intestinul și contribuie la reducerea nivelurilor toxinelor azotate din sânge. 

Renal P ajută la menținerea echilibrului acido-bazic, datorită compoziției sale pe bază de bicarbonate de sodiu. Bicarbonatul de sodiu este principalul agent acalinizant oral, recomandat de specialiști în menținerea acidozei metabolice sub control.

Controlul absorbției fosforului și combaterea acidozei metabolice îmbunătățesc calitatea vieții câinilor și pisicilor care suferă de afecțiuni renale.  Semnele clinice precum voma, diareea și scăderea în greutate  dispar,  pofta de mâncare crește și astfel greutatea este greutatea corporală este menținută în parametri normali.

Renal N este recomandat pacienților diagnosticați timpuriu sau în cazurile de predispoziție genetică. Renal N conține molecule active ce contribuie la combaterea stresului oxidativ, la reducerea tensiunii arteriale și la atenuarea producției de toxine nitrogenice. Formula Renal N conține Lactobacillus Acidophilus, ImmunoFOS, Polifenoli derivați din uleiul de măsline, Melofeed, Vitamine din grupul B

Efectele benefice ale probioticului Lactobacillus Acidophilus, asupra florei intestinale la câine și pisică, sunt confirmate de studiile de specialitate. Lactobacillus Acidophilus reduce semnele clinice digestive prin diminuarea producției de toxine azotice. ImmunoFOS  este un postbiotic, o clasă de molecule (peptide), rezultat în urma proceselor de fermentație declansate de Lactobacillus Acidophilus. ImmunoFOS reduce inflamația la nivel intestinal și menține echilibrul florei microbiotice.

Proprietățile hipertensive și vasodilatatoare ale polifenolilor derivați din uleiul de măsline, s-a observant a fi extrem de utile în cazul Bolii Renale induse experimental. Polifenolii conținuți de uleiul de măsline cresc rata de filtrare glomerulară și reduc concentrația palsmatică de creatinină.

MELOFEED este un compus extras din pepenele galben, ce conține SOD – antioxidant cu afinitate renală. SOD este extrem de util în timpul insuficienței renale când sunt produse cantități mari de radicali liberi, ce determină creșterea tensiunii arteriale.

Grupul de vitamin B (B12, B6 și acidul folic) contibuie la sinteza de hemoglobină și celule sanguine roșii, menținând sub control anemia rezultată în urma insuficinței renale.

 

Managementul terapeutic în insuficiența renală urmăreşte eficientizarea măsurilor terapeutice, igienice, dietetice, medicamentoase pentru a diminua semnele de uremie şi a întârzia progresiunea către faza uremică.

Insuficiența Renală Cronică este ireversibilă, însă calitatea vieții animalului poate fi îmbunătățită. Renal P și Renal N sunt o metodă terapeutică eficientă în managementul acestei afecțiuni.

În acest weekend echipa Veteco vă asteaptă la International Congress of Veterinary Nephrology, organizat în București la Crystal Palace Ballrooms.